Şi totuşi, se mişcă… I

Pământul, natura, oamenii, viaţa, toate-s într-o permanentă mişcare şi evoluţie. De la aglomerarea de celule ce dau naştere unei noi vieţi, la ceasul de pe mână care îşi mută acul de la linie la linie, toate lucrurile din jurul nostru sunt în continuă schimbare, făcându-ne, de multe ori, să ne întrebăm până unde vom ajunge şi obligându-ne să ne schimbăm noi înşine pentru a ţine pasul cu lumea.

Cuvintele din titlul acestui articol, sub forma lor originală “Eppur si muove”, au fost concluzia lui Galileo Galilei în ceea ce priveşte lumea şi pământul în şi pe care trăim, în ciuda convingerilor din acea vreme că Dumnezeu a creat tot şi… ATÂT. Galileo era convins că Pământul se învârte şi ştiinţa poate să dovedească originile şi evoluţia noastră, iar membrii Inchiziţiei, susţinători fanatici ai Celui de Sus, ucideau în numele religiei, pentru a dovedi că nu există altă forţă creatoare decât Dumnezeu. Eu cred, însă, că şi Galileo şi adepţii creaţiei divine au avut dreptate.

Pământul, într-adevăr, se mişcă, se roteşte ca o minge de baschet în vârful degetului unui baschetbalist priceput. Goneşte, de-a dreptul, în jurul axei sale, cu 1670 km/h, viteză care ne permite să avem o zi şi o noapte, în 24 de ore, să ne bucurăm şi de razele dătătoare de viaţă ale Soarelui şi de dansul Lunii şi al stelelor pe cerul nopţii. Şi asta, în cea mai lină cursă de viteză posibilă, fără ca noi să ne dăm seama câtuşi de puţin. În acelaşi timp, Pământul se roteşte şi în jurul Soarelui, adică mingea de baschet în jurul baschetbalistului, cu 107.460 km/h. Noi, oamenii, încă nu am evoluat destul încât să ne apropiem, măcar, de acea viteză. Viteză care ne permite să mergem la sanie sau schi, iarna, să ne scăldăm în mare, vara şi să ne minunăm de coloritul pitoresc al primăverii şi al toamnei. Adică, fără 107.460 km/h nu putem avea anotimpuri. Pământul e viteză şi viteza e viaţă.

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*