Iarna și zahărul pudră – Cât de frumoasă este iarna?

iarna-frumoasa

Capitala este îngropată în mormane de zăpadă. Oamenii fac haz de necaz și crează conținut pentru rețelele de socializare, conținut alb, imaculat. La Timișoara au ajuns câțiva fulgi rătăciți să nu zicem că pe noi ne-a ocolit.

Evident, nu se compară nămeții din București. În topul personal al anotimpurilor iarna ocupă locul patru. Nu-mi plac nici sărbătorile de iarnă, nici frigul și cel mai mult îmi displace mocirla post-ninsoare. Dar parcă sunt puțin invidioasă pe captială.

Nu, nu pentru că s-a dat liber de la școală și de la unii patroni, ci pentru că într-un final simt și ei cu adevărat anotimpul. Ieri dimineață, aici erau -21 de grade seci, cu vânt de te lua pe sus. Unde să mai fie și bucuria când ești nevoit să înfrunți așa ceva?

Iată că s-au fragmentat și anotimpurile. Pentru a face mai bine față situației, frigul se duce într-o parte, lapovița în altă parte, iar fulgii de obicei la munte. De data aceasta, natura și-a adunat puterile și a cernut zahăr proaspăt măcinat peste un oraș cu suflete de tot soiul.

Iarna e frumoasă când face pe nebuna

Dragi bucureșteni, nu mai plângeți și savurați momentul. Cine știe cât timp va mai trece până când această crăiasă se va arăta din nou în toată spendoarea ei. O zice una cărei nu-i place iarna. Mă uit la poze și îmi vine să mănânc ceva dulce. Ceea ce face și mai dificilă situația, căci am decis să reununț la zahăr. În fine, asta e altă poveste.

Și pentru a înțelege la ce mă refer, răsfoiți albumul de fotografii a lui Dragoș Asaftei. Azi-noapte la 4, în timp ce noi dormeam, Dragoș surpindea o capitală împodobită de natură.

Început de an

Stau în sufrageria care până acum câteva minute găzduia prieteni dragi. Mă răsfăț cu un ultim pahar de șampanie, iar în surdină Prince îmi cântă o baladă– Purple Rain. Nu am fost niciodată mai răcită decât sunt acum și nu aveam speranțe prea mari pentru această seară, dar a fost printre cele mai frumoase revelioane pe care le-am petrecut.

N-am făcut decât să trăiesc momentul, să dansez și să râd din tot sufletul. Ora 00:00 a trecut fără să-mi fi pus vreo dorință. De înecat amarul anului trecut n-am avut motive să o fac, însă am închinat câteva pahare pentru cele 365 de zile care se întind sub forma lui 2017.

Aștept cu nerăbdare ora 12:15 când va începe concertul Filarmonicii de la Viena. Într-o zi voi fi acolo în public, îmbrăcată într-o rochie elegantă, mănuși lungi și cu diademă în păr. Mă voi închia în fața celor care-mi luminează fiecare început de an.

Sub bagheta celui mai tânăr dirijor pe care l-a avut acest concert, Gustavo Dudamel, în doar câteva ore valsuri și polci ale dinastiei Strauss vor prinde viața vestind noul an. Nu cred că există un mod mai frumos de-al întâmpina. Nu există An Nou fără audiția acestui concert.

Paharul de șampanie este pe terminate, așadar nu mă lungesc cu scrisul. Vă invit să ascultați Neujahrskonzert-ul pe TVR 1 sau online (TVR nu are drepturi de difuzare online a concertului) și voi ruga 2017-le să vă aducă provocări care să vă pună în valoare frumusețea, puterea și să vă înconjoare de oameni, căci totul este cu și despre ei. Bine v-am găsit!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*